- Cultural - nr. 13 / 21 Ianuarie, 2003 Intr-o perioada plina de har, tocmai la incheierea sarbatorii nasterii Pruncului Iisus in pestera din Betleem (2002), scriitorul Lazar Ladariu _ ajuns la aproape douazeci de carti de poezie, eseu, publicistica si folclor _ vine printre noi cu o noua carte de versuri: Veghe cu fluturi (Ed. Tipomur, Targu-Mures, 2002, 96 p.) Volumul (cuprinzand 90 de poeme) porneste de la o meditatie care face trimitere spre Vechiul Testament, intr-un limbaj aspru, dictat de examenul sever pe care il aduce "colbul trecerii". Cuvintele sale cad "pietre pe stanca,/ acoperite de aripi sub latul subtire al mortii". Rasplata lumii este "vana" pentru "cantarea noua cantand", acolo unde, cu ochii spre cer "am sezut si am plans". (Citind Psalmii lui David). Trecerea prin vreme construieste un alt om in interiorul celui stiut, spiritualizat, asemanator sufletului - "parca-i asemanator / cu biserica aceea / construita inlauntrul / altei biserici" (Viata dubla). Titlul acestei ample culegeri de versuri, Veghe cu fluturi, face o dubla deschidere spre doua cuvinte-cheie: vegherea presupune ocrotire, dar si o acutizare a simturilor, cu un anume scop; fluturele este un simbol al imponderabilitatii, al alunecarii inevitabile spre moarte, dar si al invierii, deoarece crisalida este oul care contine potentialitatea fiintei, fluturele iese din ea ca din mormant. Fluturele poate simboliza si sufletul cautand Divinul, mistuit de iubire, asemeni fluturelui care isi arde aripile la flacara pe care o inconjoara in zbor. Fluturele poate simboliza visul (visarea). "Veghe cu fluturi" ar putea circumscrie o stare de protejare a imaginarului poetic, a spatiului de vis, asumat de poet: "Toti fluturii acestui camp/ intre pleoapele timpului/stau impietriti/in asteptarea Pasarii-Vant (…) / /toti fluturii acestui camp/ nu ma vor zari pana maine,/ calaretul prin noapte/ in ca