1999, octombrie

sau noiembrie

In curtea unei biserici din Drumul Taberei. E o duminica minunata de toamna. Liturghia a fost extraordinara. Urmeaza predica. Nu mai retin care era tema ei, cert este ca la un moment dat preotul incepe sa tune si sa fulgere impotriva manualelor „asa-zis“ alternative. Rosteste o fraza, pe care aveam sa o aud de mai multe ori de atunci: „Manualele pot fi alternative, dar istoria si literatura nu pot fi alternative“. Ma simt, oarecum, vizat si imi spun ca nu voi mai trece pe acolo. Ma linistesc totusi, deoarece: 1. Imi aduc aminte de N. Steinhardt care spunea ca nu trebuie sa facem confuzie intre „instrumentul uman si esenta divina, care trece prin instrumentul uman ca un curent electric instantaneu, necontaminat de tubul prin care se scurge“; 2. Preotul nu oficiaza, de obicei, la biserica respectiva. Era „invitat“.

Tin sa subliniez: scena e cit se poate de autentica.

2003, 17 ianuarie

Rasfoiesc (in urma telefonului lui Bogdan) presa din toamna lui 1999. Citeva titluri: Fraudarea obiectului LIMBA SI LITERATURA ROMANA si a valorilor identitare nationale chiar la indicatiile Ministerului Educatiei Nationale. Mihai Eminescu – minimalizat si demitizat; La Romana, elevii de 15 ani vor comenta revista Playboy; Nu vreau sa predau la clasa a IX-a!; Elevii vor invata dupa manuale scandaloase; Reputati profesori universitari dezaproba „perspectiva si maniera antinationala“ a programelor si manualelor de limba romana si istorie; Manualul care crapa obrazul profesorului; Mai au loc scriitorii romani in Manualul de romana?; Rusine celor responsabili!!! Profesorii isi exprima dezacordul fata de maniera antinationala in care au fost elaborate unele programe analitice si unele din manualele scolare; Literatura postmoderna in manualele alternative: Mama – „Miss Playboy“ si motocicleta care viseaza sa faca dragoste cu un