- Editorial - nr. 13 / 21 Ianuarie, 2003 Avand ferma convingere conferita de realitatea imediata, sunt sigur ca foarte multi romani simt un frison, acel sloi rece pe sira spinarii, atunci cand vad incrancenarea, incapatanarea si hotararea Americii din ultimele saptamani de a lovi, cu orice pret, indiferent de alte opinii, Irakul. O aplicare, in forta, a legii celui puternic, incepe sa se contureze tot mai mult, facand loc convingerii ferme ca impartirea actuala a lumii in puternici si slabi, in "mari" si "mici" devine, pe zi ce trece, o trista realitate. Dovada clara ca viata ne ajunge din urma, ca realitatea, adevarul, ca atribute ale vremii noastre, ne-o iau inainte. Sesizand, tot mai mult, ca SUA, impinse de gandul dominarii militare a lumii, de aceasta tendinta, din ce in ce mai conturata, se simt tot mai bine in postura unui "jandarm universal", chiar multi dintre aliatii traditionali din Alianta Nord-Atlantica, pana mai ieri doar de acord cu pasul pe care America vrea sa-l faca pe calea razboiului, incep sa aiba rezerve absolut indreptatite. Tot mai multi sunt aliatii care dezaproba "ratiunea" fortei rapide de interventie, convingerea unanima fiind aceea ca problema lui Saddam Hussein, a "conducatorului", trebuie sa fie una interna, hotarata doar de poporul irakian. Dainuie opinia ca politica fortei, a pumnului, a celui mai puternic, aplicata aici, ar putea avea urmari neprevazute intr-o viitoare harta si configuratie geopolitica a lumii si a existentei noastre. Dovezile suficiente sunt oricand si oricui la indemana. Relatiile intre Germania si SUA, din ultima vreme, raman, in continuare, cele mai incordate. Folosirea sloganului impotriva razboiului, dupa cum se stie, a prins bine, in final, lui Gerhard Schröder si echipei lui in trecuta campanie electorala. El si social-democratia germana au invins in alegeri si datorita pozitiei de distantare fata de o agr