S-a nascut la Claudiopolis, adica Cluj. In ziua respectiva, leul a muscat soarele. Poate sa nu fi fost taman ziua respectiva, dar muscatura l-a marcat. Apoi au venit basmele. Regelui Rubicundus din orasul Soliluna, trei balauri i-au furat soarele si luna. Orasul a sucombat in intuneric (cum avea sa sucombe si tara in care se nascuse Pic). In cele din urma, situatia va fi rezolvata de Kasper al 1714-lea, o papusa, uneori, de-a dreptul revolutionara! Incintat de Pardaillan si capitanul Fracasse, Pic a crescut si nu a vrut deloc sa se „maturizeze“. A ramas stropul acela limpede si senin care ne insoteste doar copilaria. Iar Pic si-a inceput calatoria, fara a banui ca ea va continua, la propriu, mai tirziu… Si-a inceput calatoria prin Teatrul Lumii. A vrut sa fie el insusi. „Esti nebun?“, i s-a replicat, „trebuie sa-ti pui masca si sa-ti joci rolul“. „Eu vreau sa aflu deznodamintul, sensul piesei“, a afirmat Pic cu inocenta indaratnicie. Calatoria lui prin Teatrul Lumii este, de fapt, visul. O calatorie intr-un tablou. Dar cineva trebuia sa-l picteze! Singurele locuri unde se pot infaptui calatorii virtuale sint teatrul si cartea. Teatrul are, in plus, materialitatea. Aici, in teatru, e sfirsitul calatoriei si, totodata, inceputul. Inceputul e sfirsitul…

Eu l-am insotit (uneori in umbra celor sapte vulturi ce vegheaza inaltarea chintesentei), participind, spectator solitar si la fel de anonim, la spectacolele sale. Pasionat de pictura, de simboluri, cu inclinatii spre grotesc si cu un talent scenic complex, Pic si-a gindit, de la bun inceput, singur spectacolele. A pictat fundalurile, a creat decorurile, papusile – de o impresionanta expresivitate –, a scris textul si a interpretat toate personajele! Acelasi lucru il face si azi, cu o mica diferenta: isi ofera mai mult timp pentru pictura propriu-zisa si pentru scrierea Cartii Unice. Dar sa ma intorc la Clau