Provincialism vs. experiment multicultural

Este oare multiculturalismul din vestul tarii mai autentic decit cel din Capitala?

Fiecare configuratie social-culturala poate fi privita prin prisma autenticitatii sale. Multiculturalismul din vestul tarii nu este lipsit de relatie cu acela al Capitalei. Exista, insa, in oricare habitat din oricare localitate a tarii noastre o anume acumulare istorica ce nu poate fi ignorata decit cu riscul falsificarilor. Cind ma refer la acumulare istorica, ma gindesc la experientele predecesorilor nostri. Oricit de centralizat a fost sistemul administrativ romanesc promovat in Romania Mare prin Constitutia din 1923, trebuie stiut ca imperiile au lasat urme in felul de a fi al comunitatilor umane, in organizarea sociala, in aceea a oraselor si satelor si in culturile financiara si juridica. Ele sint vizibile intr-un fel in multiculturalismul de la Bucuresti si, intr-altul, in acela din vestul tarii. Sint si numeroase asemanari de-o parte si de alta a Carpatilor, o suma de caracteristici psihologice comune. Au ramas ca note distinctive asezarea geografica, arhitectura caselor, aranjamentul gospodariilor rurale, formele de relief si clima. Toate confera personalitate unui spatiu, unei localitati sau alteia.

Chiar daca in Timisoara de astazi nu mai sint decit putine urme ale fostei comunitati germane, chiar daca sepharadimii si ashkenazimii evrei au doar minime prezente in actuala urbe si chiar daca o parte din vechile asociatii culturale si scoli ale minoritatilor sint populate doar de vorbitori nativi de romana, orasul de pe Bega are inca ceva din distinctia de altadata. Am sa incerc sa fiu si mai explicit pentru cititorul care este mai putin familiarizat cu aspectul practic al multi- si interculturalismului. O pilda: familiile romanilor instruiti isi insusesc fosta limba de cultura a Europei Centra