În noaptea de Revelion am baleiat cu telecomanda pe toate canalele Tv aflându-mă într-o stare de... cârcotaş. Era, la urma urmei, noaptea dintre ani şi-mi doream să trec vesel spre 2003. N-am putut. Dimpotrivă, m-au prins zorii trist şi îndopat cu bălmăjeli zise momente vesele la care nu puteai râde nici gâdilat sau plătit, cum am auzit că se practică şi la noi în ultimii ani. Adică hohotele de râs venite dinspre ecran ne transmit un mesaj clar: mă, teleproştilor, acum trebuie să râdeţi! Fie că e vorba de Vacanţa Mare - chiar: acestor băieţi simpatici şi harnici nu li se aplică legea, adică ei, Doamne, iartă-mă, nu au parte de o vacanţă MARE reală? Păcat! Sunt şi ei obosiţi şi se dedau la găguleţe insipide ca şi alţii care pot fi nominalizaţi pentru Ursul Negru (parcă aşa îi zice unui festival de film de la Berlin unde se dau premii pentru...). Nu altfel stau lucrurile cu Doru Octavian Dumitru, Vasile Murariu, Nae Lăzărescu, Romică Ţociu şi Cornel Palade; chiar şi textele-scheciuri interpretate de Stela Popescu şi Alexandru Arşinel sunt rahitice şi, dacă nu-ţi spui des că vezi umor, te pândeşte o stare de nostalgie după... cenzură. Că majoritatea covârşitoare a făcătorilor de texte par bătuţi măr, aşezaţi la masă cu mitraliera la ceafă în timp ce la ureche li se şopteşte mieros: "Psst! Ne-am înţeles? Scrii umor, da, puiuţ? Că altfel te papă akaemul". Poate chiar aşa se petrec lucrurile şi-atunci e explicabil de ce lipsa de har umoristic este suplinită vânjos cu tot felul de trivialităţi şi porcărisme. Dar, biblic vorbind, să-i dăm Cezarului ce i se cade, adică actorii au valoare, dar e greu sau imposibil să facă bici din te miri ce şi să şi pocnească, deşi... În clipa asta îi revăd pe ecranul memoriei pe Florin Piersic şi pe Mişu Fotino (pe România 1!) într-un scheci ridicol, ba nu: grotesc. Doi actori mari în două rolişoare idioate! Şi mi-am zis: Doamne, Dumnezeu, c