- Istoric - nr. 15 / 23 Ianuarie, 2003 3. "Romanus sum!" In anul 212, o masura nivelatoare facuse sa dispara, sub aspect juridic si politic, discrepantele dintre locuitorii _ urmasi ai autohtonilor si colonistilor _ Daciilor nord-dunarene si Moesiilor. Constitutia antoniniana acordase statutul de cetatean tuturor nascutilor liberi din cuprinsul Imperiului Roman. Traco-dacii autohtoni deveneau si ei "romani" in sens juridic _ cetateni ai Republicii Romane, legitimi purtatori ai civilizatiei care, comuna popoarelor romanizate din bazinul Mediteranei, constituia modelul pe care se straduiau sa-l imite populatiile "barbare" ramase in Europa, dincolo de limes-urile romane. A fi recunoscut "roman" (in sens juridic, politic si cultural, nu etnic, intrucat "romani" erau si galii, si iberii, si sirienii, si nord-africanii romanizati, alaturi de italici) insemna a fi recunoscut drept om superior, civilizat si liber, cetatean cu dreptul de a decide in problemele Statului, de a poseda bunuri legitimate intre frun tariile sale si de a purta arma, pentru apararea patriei comune. Iata de ce, in fata hoardelor invadatoare, traco-dacii romanizati, cu acelasi drept ca si ceilalti cetateni ai Imperiului, veniti atat la sud de Dunare, cat si in teritoriile lor nord-dunarene "din toata lumea romana" (Eutropius), aveau sa-si sustina cu mandrie calitatea juridica de ROMANUS. Asemeni tuturor popoarelor moderne europene, in care s-au topit popoarele si populatiile vechi ale continentului, si poporul roman este, asadar, rezultatul unui proces de etnogeneza, implicand ofensiva economica, militara, interferentele culturale, convietuirea si sinteza. Iar componentele definitorii ale acestei sinteze le-au constituit, in cazul sau, autohtonii traci, conventional numiti de istorici "geto-daci" sau "traco-geto-daci" si purtatorii civilizatiei romane, veniti nu numai din Italia, ci si "ex toto orbe