Politicienii si gazetaria
Oare cum o fi mai bine? Sa feliciti o femeie frumoasa ca arata grozav in ultima rochie pe care si-a cumparat-o pe bani grei de la Casa Dior, sau sa-i atragi atentia ca rochia-i superba, da'-i sta naspa pentru ca e scurta si-i pune in valoare parul de pe picioare? Asta pentru ca, pur si simplu, luata cu fuga, a uitat sa se epileze. Nu era mai simplu sa-si ia o rochie lunga sau niste pantaloni? Iata o dilema, care, zic eu, descrie foarte sugestiv relatia existenta intre presa si lumea politica actuala.
Nu de putine ori, am observat o anumita superficialitate din partea oamenilor implicati politic atunci cand este vorba despre detalii. In loc sa le acorde atentia cuvenita, prefera sa le ignore, iar mai apoi se mira ca lucrurile nu ies pe masura asteptarilor. Ba, mai rau, se poate intampla ca rezultatul sa fie pe invers. Si in acel moment, politicienii de care vorbesc, practicantii de strategii electorale aleatorii, incep sa caute vinovati. Pentru ca, nu-i asa?, cineva trebuie sa plateasca oalele sparte. Asta-i o forma de vanitate mioritica omniprezenta in politica romaneasca: e mai bine sa-ti ascunzi sub pres incompetenta pe un domeniu in care te crezi Budulea taichii, unul care le stie, chipurile, pe toate, decat sa fii pragmatic si sa apelezi la profesionisti, carora sa le imparti responsabilitati pentru a-i trage mai tarziu de barnet in caz ca lucrurile nu merg bine.
De regula, tapii ispasitori se identifica in randul gazetarilor. Ei sunt principalii vinovati ca o actiune sau alta a iesit prost, iar gazetari buni ar fi cei ce se rezuma la a canta osanale si a manji cu rahat tabara politica adversa! Ca sa vezi...
Chiar alaltaieri mi s-a intamplat sa fiu intrebat de ce ar avea cotidianul la care scriu un dinte impotriva unui lider politic local. "Aiurea!", i-am replicat persoanei respective. "Voi aveti o
