Dar aceasta masura a parlamentarilor care, in "numele poporului", stiu totul, reprezinta, in cel mai bun caz, expresia unei regretabile inculturi, daca nu cea a unei megalomanii ingrijoratoare, intalnita adesea, mai ales, in comportamentul actualilor guvernanti, inclusiv in cazul "gaselnitei" cu stema pe drapel.

Tricolorul romanesc, dupa cum se invata si la scoala (deci ar trebui sa stie si cuplul Nastase-Dorneanu chiar daca cei doi sunt juristi si nu istorici) este o creatie a revolutiei de la 1848 (vezi decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848 al Guvernului Provizoriu) si ulterior a devenit unul din simbolurile statului national roman, chiar inainte de cucerirea independentei. In art. 123 al Constitutiei din 1866 se prevedea: "Culorile Romaniei urmeaza a fi Albastru, Galben si Rosu".

Atat. Aceeasi prevedere se regaseste si la art. 124 al Constitutiei din 1923, cu precizarea asezarii verticale a celor trei culori, legiferandu-se, in ultima instanta, o situatie de fapt inca din 1866. Textul din 1923 este repetat in art. 92 al Constitutiei din 1938, iar intre 23 august 1944 si 30 decembrie 1947, legea fundamentala a tarii a fost din nou cea din 1923, cu cateva modificari care nu se refereau la drapel.

Stema pe tricolorul romanesc a aparut odata cu instaurarea totalitarismului comunist, conform art. 101 al Constitutiei R.P.R. din 1948.

Revolutionarii nostri de la 1848 au folosit (conform unei sintagme dragi "atotstiutorilor" nostri parlamentari de azi) "modelul francez". Dar in Franta, dupa "Marea Revolutie", nimeni nu a indraznit sa se atinga de tricolor. Nici imparatii Napoleon I si III, nici republicanii care i-au urmat, nici regimul "colaborationist" de la Vichy din timpul celui de al doilea razboi mondial, nici guvernul de Gaulle ajuns in fruntea statului sub semnul Crucii de Lorena, nici guvernantii, indiferent de coloratura lor politic