Turandot a avut de asemenea o critica, n-as putea spune controversata, dar a avut o critica foarte buna si una foarte proasta si nu a fost selectionat la Festivalul I.L. Caragiale. Am fost selectionata cu un alt spectacol de la Braila care nu era, poate, la fel de bun. Am avut insa o critica extraordinara la toate festivalurile internationale la care am participat: la Budapesta, la festivalurile Uniunii Teatrelor Europene, la Salonic - unde s-a jucat de trei ori intr-o sala de 700 de spectatori... Presa franceza a scris atunci: "cine a pierdut acest spectacol a pierdut, probabil, spectacolul ultimelor decenii". "Splendida performanta a Teatrului Bulandra" - era titlul cronicii.
Nu stiu ce se intampla la premiera, am ajuns ca realmente sa-mi fie frica de o premiera pentru ca intotdeauna se nasc tot felul de forte ostile care induc o stare de conflict si de panica in jurul unui spectacol. Asa s-a intamplat si cu ultimul meu spectacol, cu Odiseea, care a fost o experienta unica nu numai in tara noastra. Pentru noi a fost o proba de initiere, nu un turneu ci, realmente, o calatorie cosmica; am avut senzatia ca participam la o incursiune intr-un alt spatiu, intr-un univers paralel. Si acest spectacol a fost, nu pot spune controversat pentru ca nu erau cronici contradictorii, dar a fost extrem de blocat - asta este cel mai bun cuvant. Iar in Festivalul I.L. Caragiale a fost ales iarasi un alt spectacol al meu de la Teatrul Big Spirit, probabil pentru ca punea in evidenta performanta unei singure actrite, a Valeriei Seciu. Acest spectacol a fost foarte bine primit de critica strainilor din festival si a fost selectionat pentru festivalul de la Grenoble, iar la Radio France International a avut de asemenea o critica extraordinara.
Nu stiu de ce se intampla asa; imi amintesc cand am pus in scena Pelicanul - un spectacol de asemenea cu mare succes de public -
