Altfel spus: nu este nevoie de o modificare a textului de la 1991 pentru ca desemnarea presedintelui si cea a deputatilor sa se faca la date diferite. Într-adevar, articolul 60, lit. 2 prevede ca "Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului". În schimb, Constitutia nu prevede posibilitatea amânarii alegerilor pentru presedinte: acestea trebuie organizate la termen. Vom putea avea, astfel, mai întâi, alegeri pentru functia suprema în toamna lui 2004 si, cel mai târziu în februarie 2005, scrutinul legislativ.
Ideea decalarii a fost salutata de toate fortele politice, cu exceptia PRM. Influenta prezidentialelor asupra legislativelor a fost foarte puternica: în toate cele patru scrutine tinute din 1990 încoace, prezidentiabilii au facut campanie pentru partide. Politicienii nostri au fost atât de marcati de aceasta influenta încât au ajuns sa creada ca, fara un prezidentiabil, propriul partid nu are sanse de crestere. Aceasta credinta explica numarul mare de candidati înscrisi în cursa pentru Cotroceni în 1992, 1996 sau 2000. Nu este sigur ca decalarea va slabi aceasta convingere: în fond, îsi vor spune liderii de partid, campania prezidentiala este cea mai buna pre-campanie pentru legislative.
Pe de alta parte, însa, decalarea pune doua probleme majore: prima dintre ele priveste gestionarea resurselor umane ale partidelor; cea de-a doua, mai importanta, este legata de regimul politic românesc.
Noul calendar electoral constrânge partidele sa-si defineasca o strategie politica mai complicata decât pâna acum. Obligat sa-si trimita un reprezentant în întrecerea pentru functia suprema, pentru a câstiga popularitate, fiecare partid va trebui sa decida cine va fi angajat în cursa si ce va face dupa încheierea acesteia. Cursa prezidentiala este un test