Maria Magdalena Pop si Raluca Ghideanu, studente in anul al IV-lea la Universitatea de Arte Plastice, sectia Sculptura, propun la Galeria, incepind cu 22 februarie 2003, un discurs incitant despre cuplu. Spatiul generos al salii de expozitie a permis celor doua tinere artiste sa creeze o anumita omogenitate stilistica, in ciuda registrelor distincte in care se situeaza obiectele. Ludica, mizind pe fragment, inovatoare in ceea ce priveste materialul, Maria Pop isi centreaza lucrarile pe mitul pacatului originar, problematizat in actualitate, in timp ce Raluca Ghideanu prefera o viziune generala asupra cuplului, esentializind cit mai mult formele.
Maria Pop foloseste mitul adamic ca pretext pentru a dezvolta o desfasurare panoramica a deconstructiei corpului. Omul-obiect refuza sa mai fie reprezentat ca o fiinta intacta, si e condus spre disolutie de artista insasi, care se joaca cu fragmente. Adam si Eva, sectionati si dispusi in cutii de carton, amintind de un stand de prezentare a marfii, atrag privirea vizitatorului de cum intra in galerie. Ajuns insa aproape de sculpturile-fragment, acesta se vede manipulat vizual de artistul care, prin dispunerea simetrica, impune reconstituirea intregului chiar in lipsa anumitor parti.
Intentia parodica se rasfringe si asupra obiectului insusi, un simplu puzzle in miinile creatorului sau. Liniile ferme, expresivitatea modelarii, analiticul formelor pastreaza totodata sculpturile in cercul semnificatiilor simbolice legate de mit. Dialectica masculin-feminin e proiectata atit in alegerea culorilor (albastrul, culoarea puritatii supranaturale, pentru Adam si rosul, culoarea singelui matricial, pentru Eva), cit si in gestica si mimica personajelor: Eva tine in palma un mar si are imprimata pe fata o bucurie malefica, in timp ce Adam isi tine pumnul inclestat si e marcat de deznadejde. Imaginea feminitatii ca izvo
