In vreme ce sute de romani care au obtinut titlul de revolutionar si-au facut o adevarata meserie din a-si crea privilegii, in judetul Iasi, la Sinesti, unul dintre cei care au avut cu adevarat curajul de a infrunta regimul comunist a murit sarac lipit pamintului. Costica Sbarn nu a cerut nimic pentru riscul pe care si l-a asumat strigind pe 15 noiembrie 1987, in fata Primariei din Brasov, "Jos Ceausescu!". Nici pentru chinurile la care a fost supus dupa aceea de Securitate, nici pentru condamnarea de 2 ani si sase luni si nici pentru boala contactata in "celulele mortii" de pe calea Rahovei, Bucuresti. De fapt, in urma anchetelor, familia crede ca el a fost iradiat, aceeasi parere avind-o si Asociatia "15 noiembrie 1987". Pentru el, rasplata nu a fost nici gratuitatea pe transportul in comun, nici scutirea de impozite. Ci viata sa si a familiei sale distrusa. La doar 45 de ani, Costica Sbarn s-a stins din viata in urma cu o saptamina ca un batrin de 100 de ani, cu doar trei dinti in gura, timp de zece ani de zile nepermitindu-si macar o data sa consulte un medic. A lasat in casuta sa de refugiat, situata la poalele padurii din Sinesti, o vaduva de 39 de ani si doi copii care traiesc drama de a nu avea dreptul sa invete. Si pe care diploma de cetatean de onoare al municipiului Brasov, conferita tatalui lor, nu-i mai poate consola cu nimic. Doua cuvinte care i-au distrus viata: "Jos Ceausescu!" Daca barbatul ei ar fi stiut ca-si va semna astfel actul de condamnare la mizerie, ar mai fi iesit in strada in acea duminica de noiembrie? Aceasta este intrebarea la care nu va putea niciodata raspunde Luciana Sbarn, sotia lui Costica. Acum, dupa doar citeva zile de cind i-a vazut sicriul coborind in groapa, Lucianei ii este clar un singur lucru. Ca acele cuvinte strigate de sotul sau pe 15 noiembrie 1987, in centrul Brasovului, le-au schimbat viata. Asa cum consemneaza multe