- Istoric - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2003 Puternica ofensiva a propagandei iredentiste, care si astazi se face simtita pe intreg mapamondul, din Ungaria pana in Statele Unite si America de Sud, dar si in interiorul Romaniei, careia oficialitatile romane nu numai ca refuza sa-i ia pulsul, dar o ignora cu desavarsire, ceea ce inseamna o mare eroare, are in constiinta oamenilor efectul picaturii de apa, capabila sa strapunga piatra. Daca de peste 80 de ani, pentru ca sa nu intram prea adanc in istorie (de fapt chiar de a doua zi de la incheierea Tratatului de la Trianon, 4 iunie 1920), se spune zi de zi, ceas de ceas, sau cu orice prilej si fara a li se replica, ca Ardealul este pamant unguresc, este clar ca o asemenea informatie, repetata cu insistenta la infinit, produce efecte, atingandu-si pana la urma scopul meschin de a sadi deruta si nedumerirea. Mai mult decat atat, suficient de multi romani, care nu-si cunosc indeajuns istoria, inclina sa creada, fie chiar si partial, in acest slogan, inducand un sentiment de autoculpabilizare sau o lipsa de fermitate in demascarea si combaterea acestui mare neadevar. Istoria a stabilit cu claritate ca pana la venirea de pe malurile Volgai in Europa, in Campia Panoniei, triburile arpadiene ale ungurilor (896-900), Transilvania a fost locuita de daco-romani, adica de stramosii nostri. Un popor razboinic, cu migratia in sange, ce nu putea sa sada locului, a incercat sa-si continue drumul spre Vest, ca si inaintasii lor huni, numai ca Occidentul, la acea vreme, s-a dovedit mult mai puternic. Respinsi fiind cu brutalitate, si-au incercat norocul spre Est, mai ales ca in vecinatatea lor "rasarise", ca din basme, minunata gradina care nu putea sa nu-i fascineze si care se numea Transilvania. Asa se face ca, timp de doua secole (XI-XIII), ungurii isi orienteaza tendintele cuceritoare spre rasarit, reusind in cele din urma sa fra