- Istoric - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2003 Restabilind unitatea Imperiului, Justinian, ultimul mare imparat latinofon, in vechea traditie romana, a luat masuri de refacere a cetatilor si oraselor distruse, a unitatii spirituale a celor din stirpea sa, prin infiintarea, pentru toti "romanii" a diocezei Justinianei Prima (535), cat si masuri coer citive. Este posibil ca tocmai Justinian sa fi intreprins prima stramutare de populatie latinofona, protoromaneasca, de la Dunare, ca represalii, la sud de linia Jireèek-Philippide-Skok, de unde amintirile aromanilor sudici ca stramosii lor traiau in preajma fluviului si indicatiile cvasiidentice ale lui Kekaumenos, Constantin Porphyrogenetul si Ioan Cantacuzino: "Ei locuiau mai intai pe raul Dunare si Saos, rau pe care acum il numim Sava, unde locuiesc mai de curand sarbii, in locuri intarite si greu accesibile. Bizuindu-se pe acestea, s-au prefacut ca nutresc prietenie si ca sunt supusi fata de imparatii mai de demult ai romeilor (bizantinilor = grecilor - n.n.) si iesind din intariturile lor pradau tinuturile romeilor. De aceea, romeii, maniindu-se, au pornit impotriva lor si i-au zdrobit. Si acestia, fugind de acolo s-au imprastiat in tot Epirul si toata Macedonia, iar cei mai multi dintre ei s-au asezat in Elada". O traditie asemanatoare a existat pana la inceputul anilor '70 ai veacului trecut si in peninsula Sinai, unde un grup islamizat sustinea ca apartine populatiei "Ilah" (vlah, ulaq in limbile türcice) crestina, adusa de Justinian de la Dunare, ultima batrana care mai vorbea "Ilah" si era crestina, stingandu-se in tribul lor, la sfarsitul veacului XVIII. In timp, victoria imperiala avea sa se transforme insa in infrangere. Vitalian apelase la sprijinul militar atat al "romanilor" de la nord de Dunare, cat si al barbarilor nou iviti la frontiere - cutrigurii si slavii. Expeditiile acestora vor continua, destabilizand