Aproape in toate cazurile, adjunctii sefilor sunt (receptati) mai buni si mai pregatiti ca sefii en titre. (In unele situatii, adevarul chiar asa este, sefii fiind rodul jocurilor politice, al pilelor si clientelismului. Insa atunci, adjunctii sunt si ei obedienti si devotati sefilor care-i aleg si pun in functie!). Adjunctii (din majoritatea cazurilor) sunt (vazuti) mai buni, nu pentru ca atunci cand sefii sunt plecati trenurile merg mai bine - fiindca nu merg! - ci pentru ca ei, number two, neavand responsabilitatea functiei, se comporta maleabil, docil, camaradereste, incurajand lenea, chiulul, barfa. Cei care se vor in locul sefilor "nepopulari" se pun pe sapat. Merg la sefii mai mari, ii barfesc, arata acelora ca ei sunt autorii unor opere ale celui barfit si asteapta la cotitura. Ii atata pe subordonati la nesupunere, la solidaritate in instaurarea "democratiei" si in detronarea "dictatorului", uzand, ori de cate ori pot, de armele invoirii, recompensarii (un sprit, o cafea, un cadou, un imprumut... uitat!) si de incitarea la barfa. Ajunsi sefi in mod asemanatator, unii sefi pleaca urechea (in jargon se spune ca pun botul) si la un moment dat adjunctii iau locul sefilor. Sa te tii! O perioada e acalmie. Noul uns trebuie sa-si faca echipa, baza logistica, strategia. Apoi trece la atac. Cei ce-i erau tu devin dumneavoastra sau dumneata, fiind acuzati si maturati ca fosti oameni ai matrasitului caruia i-a luat locul. Cei care raman devin slugi, umiliti, jigniti si mereu amenintati cu destituirea. Foarte rare sunt exceptiile, astfel incat putem spune ca asa se intampla de regula. Aproape in toate cazurile, adjunctii sefilor sunt (receptati) mai buni si mai pregatiti ca sefii en titre. (In unele situatii, adevarul chiar asa este, sefii fiind rodul jocurilor politice, al pilelor si clientelismului. Insa atunci, adjunctii sunt si ei obedienti si devotati sefilor care-