Cel mai mult ma amuza sa iau parte la o discutie despre patrie. Mai ales atunci cand vinul dezleaga limbile oamenilor si fiecare isi inchipuie ca e orator si ca trebuie neaparat ca ceilalti sa afle parerea lui, spectacolul face toti banii. Caci fiecare bodega din Constanta are filozofii ei. Am cunoscut intr-o zi, in contextul rubiniu al unei sticle de vin, pe unul care avea chiar o teorie interesanta. Povestea lui pleca de la un obicei stramosesc legat de nunta la romani. La miezul noptii, cand distractia e in toi, mirele urca cu proaspata mireasa in camera nuptiala si incepe "Noaptea nuntii". Dupa ce primul episod de iubire se termina, barbatul iese in sala de oaspeti si arunca in fata invitatilor cearsaful. Petrecerea se opreste si oaspetii cerceteaza cearsaful. Daca acesta prezinta urmele deflorarii, nunta continua cu mai multa veselie, mireasa e considerata cinstita si mirele poate sa fie mandru de soata lui. Daca insa, cearsaful e alb, toata petrecerea e data peste cap. Mesenii iau atunci de pe mese toate bucatele si toata bautura si pleaca acasa, fiecare cu ce apuca. E ca si cum invitatii se considera inselati si se razbuna, infaptuind un act huliganic, cu rol reparatoriu. In aceasta situatie, petrecerea poate continua doar daca nasul depune el personal garantii pentru mireasa sau mirele isi recunoaste stangacia, urmand ca momentul mult asteptat sa fie amanat. Amicul din bar spunea ca Romania e mireasa care a incercat sa se casatoreasca de mai multe ori. Dar, cum fusese deflorata anterior, de fiecare data sotul a facut scandal, iar oaspetii au plecat de la festin cu bucate alese, ba chiar cu mese, scaune si bucati din terasa, pe care si le-au indesat in saci si apoi le-au urcat pe tancuri, in trenuri si in masini. Mireasa a ramas de fiecare data mai trista, in asteptarea unui barbat pe care sa-l poata pacali intr-o zi. Dar cum in lumea barbatilor se barfeste ma