Zilele trecute, o prietenă de la Bruxelles mi-a trimis următorul text, întrebîndu-mă dacă circulă şi pe la noi. Poate, dar eu nu am dat de el, aşa că vi-l forwardez şi Dumneavoastră. Iată-l:

Luna trecută, ONU a realizat un sondaj la scară mondială. Întrebarea era următoarea: Vă rugăm să ne spuneţi, dacă doriţi, opinia Dumneavoastră sinceră asupra unor posibile soluţii la penuria de hrană din restul lumii. Sondajul a fost însă un eşec total, întrebarea nefiind înţeleasă de majoritatea celor anchetaţi. Astfel: * în Africa nimeni nu a înţeles ce-i aia "hrană"; * în Europa de Est nimeni nu a înţeles ce-i aia "sincer"; * în Europa de Vest nimeni nu a înţeles ce-i aia "penurie"; * în China nimeni n-a înţeles ce-i aia "opinie"; * în Orientul Mijlociu nimeni nu a înţeles ce-i aia "soluţie"; * în America de Sud nimeni nu a înţeles ce-i aia "dacă doriţi"; * în sfîrşit, în Statele Unite nimeni nu a înţeles ce-i aia "restul lumii".

Dar în România? - mi-a trecut mie involuntar şi stupid prin minte. Şi drăcuşorul mic şi empirist al

antropologiei mi-a şi şoptit imediat la ureche: Hai să vedem! Mi-am făcut aşadar timp, m-am îmbrăcat frumos ca să arăt serios, m-am înzestrat cu o hîrtie pe care am încropit un soi de antet ONU şi m-am dus la întîmplare într-un bloc din apropiere. Îmi era cam jenă, ca să fiu sincer, dar eram şi tare curios. Mi-am luat aşadar inima-n dinţi şi am sunat la o uşă: - ONU a lansat un sondaj la scară mondială şi am vrea să... - Lasă-mă, dom'le, că... Reflexele de teren s-au pornit de la sine şi m-am pomenit revărsînd asupra bietului "subiect" toate strategiile de persuasiune pe care le-am exersat de atîtea sute de ori. Am reuşit şi de data aceasta şi omul m-a invitat în casă, unde am putut să-i pun cît se poate de serios întrebarea buclucaşă. - În restul lumii!? De ce doar în restul lumii? Ce, la noi umblă cîinii cu covrigi în coadă? Şt