Traduceri Într-un text precedent am vorbit despre cunoaşterea de tip "comprehensiune" ceea ce, luat în sens literal, înseamnă "cuprindere", încercare de a da contur, de a defini, de a pune limite obiectului cunoaşterii - un tip de cunoaştere care, spun gînditorii metafizici, nu se potriveşte transcendenţei. Ceea ce mi-a dat gust să vorbesc despre temă a fost un minunat citat din Grigore al Nyssei, cuprins în lucrarea lui de filozofie contemplativă: Viaţa lui Moise. Un pasaj de o frumuseţe limpede şi riguroasă, frumos prin formularea lui limpede şi riguroasă. El sună aşa: "orice concept am forma în încercarea de a sesiza şi a cuprinde natura divină, el nu izbuteşte decît să modeleze un idol, iar nu să îl facă cunoscut pe Dumnezeu". Am citit pasajul în varianta lui franceză din traducerea pe care Jean Daniélou - teolog catolic şi specialist în Grigore al Nyssei - a dat-o textului. Ea a constituit primul volum, publicat în 1942, al colecţiei "Sources chrétiennes" care îşi propunea să facă accesibile, în limbă modernă, operele patristice din Răsărit şi din Apus: traduceri solide, cîteodată însoţite de original, cu un aparat critic consistent, dar nu atît de specializat încît să fie pe înţeles numai specialiştilor, însoţite de prezentări, expuneri de doctrină, note ample. Citisem totuşi, cu ani în urmă, Viaţa lui Moise în traducerea românească din întinsa colecţie "Părinţi şi scriitori bisericeşti" publicată de Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Percepusem atunci ceva din uimitoarea îndrăzneală metafizică a textului, din "ingeniozitatea" (ori clarviziunea) cu care fiecare act al vieţii profetului, fiecare detaliu şi fiecare obiect legat de ea erau transformate de autor în simbol al unui nesfîrşit suiş, în limbaj pentru a spune inefabilul. Dar mă izbise, ca prin ceaţă, mai ales frumuseţea poetică, iar nu rigoarea lui intelectual