În numărul trecut, Cristian Ghinea s-a ocupat de votul uninominal. Aş dori să completez întrucîtva analiza dumisale (cu care sînt perfect de acord). Modificarea sistemului electoral, chiar dacă va fi experimentată doar la Senat, merită să fie discutată public. Altminteri va fi măcelărită şi manipulată la mesele verzi ale Parlamentului. Votul uninominal are merite evidente, cel mai important fiind acela că "leagă" parlamentarii de interesele unei anumite colectivităţi. În varianta britanică, sistemul e criticat pentru că elimină o serie de orientări de pe scena politică activă. La limită se poate ajunge (s-a şi întîmplat) ca parlamentul rezultat să fie cvasi-monocolor, deşi partidul respectiv obţinuse la scară naţională doar o majoritate relativă, sub 50%. Restul (majoritatea absolută a populaţiei) nu va fi reprezentat politic. Pragmaticii susţin însă că legislativul (şi executivul) devin astfel mai omogene şi mai eficiente. Sistemul francez, cu două tururi de scrutin, realizează un compromis mai acceptabil. Aşadar, modele ar fi. Dar sînt ele aplicabile la noi? Dl Ghinea crede că electoratul nu e pregătit pentru schimbare. De acord, cred însă că electoratul român este slab pregătit pentru orice sistem electoral. În 2000 am văzut un excelent documentar TV, care arăta cum se votează la ţară, cît de mulţi sînt cei care aleg cum li se spune. Respectau votul doar ca obligaţie fizică, nu şi ca expresie a voinţei de a împinge lucrurile în vreo direcţie. Nu insist, căci votul cenzitar sau adeverinţa de competenţă electorală sînt soluţii imposibile. Deşi nu lipsite de logică! Dar, în plus faţă de dl Ghinea, cred că nu avem nici politicienii cărora le-ar păsa de mofturi precum responsabilitatea faţă de obşte. Cinic fiind, parcă văd cum diavolul îşi va băga din nou coada printre paragrafe şi norme de aplicare. Minţile de care Puterea nu duce lipsă se vor juca cu restricţ