cum s-a răspîndit ideea accesului la informaţii David Banisar este un avocat din Washington care şi-a făcut o meserie din dreptul la informaţii. Tot el conduce asociaţia Privacy International (www.privacyinternational.com). În raportul său din iulie 2002 - "Freedom of informations and access to government records around the world" - David Banisar oferă o privire de ansamblu asupra acesului liber la informaţiile diverselor state. Fiind optimist din fire sau doar foarte bine informat, domnul Banisar crede că în ultimul deceniu, guvernele din întreaga lume au devenit din ce în ce mai transparente. În ultimii 10 ani s-a înregistrat un fapt fără precedent: un val de ţări cu nivele de dezvoltare foarte diferite şi din regiuni dintre cele mai exotice au adoptat legi foarte liberale, care fuseseră pînă atunci apanajul statelor vestice. Ideea s-a întins ca o molimă, dinspre Statele Unite. Este demn de menţionat cazul Suediei care are o lege a presei din 1776. Statele Unite abia îşi proclamau independenţa, România... ăăăă, da. Suedezii devin nesuferiţi uneori.

Ghiduri, modele, presiuni Mai calm din fire, David Banisar nu se enervează şi găseşte explicaţii: începînd cu anii '80, căderea sistemelor autoritare şi apariţia unor noi democraţii au impus noi constituţii ce includ garanţii specifice privind dreptul la informare. Aceste garanţii constituţionale de cele mai multe ori au nevoie de noi legi privind accesul la informaţii. Organisme internaţionale precum Commonwealth-ul, Consiliul Europei sau Organizaţia Statelor Americane au propus ghiduri şi modele de legislaţie pentru a promova libertatea informaţiei. Banca Mondială, FMI-ul şi alte instituţii creditoare exercită de asemenea presiuni în diverse ţări pentru adoptarea modelului, ca parte a efortului lor de a creşte transparenţa guvernamentală şi de a reduce corupţia. Totodată, există şi o agitaţie a presei naţio