Bibliografie particulară - 4 fişe de lectură la un jurnal de Mircea Horia Simionescu

I. M.H. Simionescu, Febra.

Pe 408 pagini care se parcurg destul de anevoios, se fac însemnări din (aproximativ) un deceniu de viaţă: 1963-1971. Jurnalul începe cu o febră de 38 de grade a diaristului şi se încheie, simetric, tot la temperatură ridicată, cu tezele din iulie. Posibil ca titlul să facă aluzie la o stare febrilă a autorului în toţi aceşti ani, dar sensul rămîne imprecis, greu de descifrat. Autorul, după cum rezultă din notaţiile amănunţite, nu mai puţin încîlcite, lucrează în acest timp la un dicţionar (probabil lingvistic sau poate ortografic – obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) şi la o a doua lucrare ştiinţifică, chiar mai puţin conturată, dar unde, vai, nu reuşeşte să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari şi să-i pună la încercare cu elucubraţiile lui, într-un cuvînt să-şi bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii condeiului (o frustrare a filologului care nu poate fi critic). Astfel, de pildă, repetă de cîte două-trei ori o însemnare, la pagini diferite (de exemplu ideea bizară că pijamalele nu ar trebui să aibă guler sau nota supărătoare despre felul agramat în care cuplul Simionescu găseşte cu cale să-i vorbească fiicei lor nevîrstnice), fără îndoială pentru a pune la încercare vigilenţa criticului şi a vedea dacă a citit toată cartea. Alte procedee folosite în acelaşi scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuţi de oricine are minime cunoştinţe istorice (lui Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce îşi amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează bunul-simţ, povestindu-şi vizita la Goethe !! Pentru derutarea cititorilor, autor