Sînt spion este o poveste tipică pentru adulţi. Ingredientele principale sînt acţiune şi răsturnări de situaţie (vezi intriga tip spionaj), eroi fermecători – fiecare în felul său (Eddie Murphy în rolul unui boxer care nu a pierdut nici un meci, plin de el şi plin de bani; Owen Wilson ca agent secret uşor depăşit de situaţii, însă dotat cu multă bunăvoinţă). Armele, exploziile, urmăririle nu lipsesc din poveste, se înţelege, căci ce-ar fi azi o poveste fără asemenea elemente “realiste”. Punctul de plecare al conflictului îl reprezintă tocmai recuperarea unui avion militar de recunoaştere, un avion extrem de sofisticat care nu poate fi detectat de radare, care poate zbura chiar fără să fie văzut, un soi de avion invizibil atunci cînd este nevoie. Aventurile celor două personaje principale, a căror credibilitate interesrează prea puţin, sînt un bun suport pentru derularea situaţiilor amuzante, pentru ironii la adresa unor comportamente cotidiene (vezi scena în care agentului secret îi sună telefonul mobil ceea ce va duce la declanşarea unei avalanşe de zăpadă şi în final la eşuarea misiunii), pentru trimiteri gen pastişă la alte filme de gen (vezi scena din palat în care spionul coboară din tavan spre a vedea ce se află în computerul teroristului, reluare în cheie comică a scenei similare din Misiune imposibilă cu Tom Cruise).

Cu accentul pe relaţia dintre personaje şi pe latura de divertisment, Sînt spion este reluarea în variantă prescurtată şi adusă la zi din punct de vedere tehnologic a unui popular serial de televiziune din 1960 (cu Bill Cosby şi Robert Culp). Este o peliculă pentru petrecerea timpului liber în mod plăcut cu condiţia de a accepta convenţia şi de a nu cere mai mult decît şi-au propus realizatorii înşişi – o poveste amuzantă pe care o putem lesne uita odată proiecţia încheiată. O altă poveste, de această dată pentru copii este Harry Potte