În 1998, Editura timişoreană Hestia publică Poezia, primul din cele 15 volume în limba română ale ediţiei Opere complete de Friedrich Nietzsche, programate să apară în anii imediat următori. Traducerea este semnată de Simion Dănilă. Despre această construcţie de amplă perspectivă, se desfăşoară cu detalii de extremă importanţă Mazzimo Montinari în Prefaţa care, deşi în economia ediţiei germane Kritische Studienausgabe, textul de bază al traducerii în limba română, ţine de volumul 14, Comentariul, a fost dispusă la începutul primului volum al ediţiei româneşti. Fusese considerată, pentru realitatea sa substanţială şi solidă, deschizător de drum, informativ şi orientativ. Textul Prefeţei stăruie pe descrierea istoricului apariţiei ediţiilor. Sunt incluse în el experienţe de tipul angajării editoriale a lui Karl Schlechta, dar şi acţiunea agresivă instaurată de sora lui Nietzsche, Elisabeth Förster-Nietzsche. În strădania ei de a se implica, deşi depăşită de articulaţiile nete ale cunoştinţelor, în publicarea inestimabilului patrimoniu însuşit abuziv, ea şi-a arogat drepturi absolute asupra lui. Urmările sunt dezastruoase. Sistează începutul ediţiei complete a lui Peter Gast, în 1892-1893. Supraveghează ferm îndepărtarea oricărui posibil editor, odată căzut sub incidenţa durităţii sale opresiv negatoare. Pune în 1894, la Nauburg, după concepţie personală, bazele Arhivei Nietzsche, pentru ca, în 1897, să o transfere la Weimar. Rămâne fundamental acuzatoare, în situaţia ei, imixtiunea în texte, intervenţia în manuscrisele greu descifrabile, lecţiunea lor greşită ducând la urmări, nu doar penibile şi grave, ci absurde, în ultimă instanţă. “Îmbogăţirea” bibliografiei nietzscheene cu titlul Voinţa de putere, lucrare al cărei autor Nietzsche nu a fost vreodată. Prefaţa mai urmăreşte îndeaproape mersul lucrărilor care au avut ca rezultat capital ediţia critică ştiinţifică, dev