Spectacol cu ...Şerban Foarţă

Cartea de poezie scrisă de Şerban Foarţă reactualizează la modul ludic stilul poetic al lui Leonid Dimov, „mitologizând” în versuri evenimente petrecute în sânul unui grup alcătuit din apropiaţii poetului. După cum o indică lista de la începutul volumului, cea înşiruind aşa-numitele Dramatis Personae (incluzându-i pe Dumitru Ţepeneag, Virgil Mazilescu, Sorin Mărculescu şi alţii), poeziile stau sub semnul realului transfigurat şi teatralizat. Dimov, personajul-liant al cărţii, domină versurile acesteia astfel încât întâlnim aici cunoscuta proeminenţă formală şi naivitatea uşor parodică a rimei căutate tipic dimoviene. Cuvintele se cheamă unele pe altele lăsând o impresie de dezinvoltură semantică neobişnuită: „Istoria noastră poate-ncepe/ cu primăvara-n care Ţepe,/ adică domnul Ţepeneag,/ şi cu Virgil, un alt Virgiliu,/ m-au fost condus pe un meleag/ fără fruntarii, vămi, sigiliu,/ chitanţe, gărzi de corp, nici steag,/ altul decât acela mov/ şi apocrif, - al lui Dimov/ (rimă de care, nolens-volens,/ voi mai uza, la modul tollens/ sau ponens, - căci, ca şi urşii Panda,/ fie zis tot în paranteză,/ trăim în vis şi ipoteză)./ Când am ajuns la el (pe banda/ lui Möbius, nu prin lungi suveici/ ascensoriale), damf de fleici/ făcea,-n invazie, pe sub prag,/ în hol, să-ţi saliveze glanda./ Dimov ne aştepta cu drag.”

Alături de versul ludic şi sprinţar, apar, ca nişte apoziţii picturale, o serie de ilustraţii eclectice, cuprinzând deopotrivă desene ale autorului şi reproduceri după tablouri cunoscute precum cele ale lui Henri Rousseau (Le Douanier). Interesante sunt cele patru lucrări hors-texte ale autorului, în care culoarea prinde viaţă şi pulsează, predominant în tonuri de roşu, gata parcă să se metamorfozeze, ca într-o confirmare cromatică a fluidităţii versurilor. Sunt compliniri grafice ce se încadrează tehnicii colaju