Mediatorul seducător PRIMO: Învăţarea limbii. Presupunînd că ţara ţintă utilizează curent engleza sau franceza, ca limbă vernaculară sau ca o a doua limbă oficială, aşa cum se întîmplă în Danemarca, India, Algeria sau Senegal, primul pas e gata făcut. În caz contrar, mediatorul va face efortul de a învăţa rapid limba localnicilor, urmînd exemplul diplomaţilor străini, aflaţi în România, care vorbesc româneşte chiar cu acei interlocutori dispuşi, în orice ocazie, să-şi exhibe competenţa lingvistică. La Budapesta ar vorbi maghiara, la Berlin, germana, la Moscova, rusa, la Roma, italiana, la Zagreb sîrbo-croata, la Bruxelles, franceza. Va avea grijă de sensibilităţile locale: dacă flamanda sau olandeza îl depăşesc, va vorbi, la Bruges, engleza, nu franceza. De asemenea, îşi va face uitată franceza la Toronto şi engleza în Québec. Familiarizarea cu mediul cultural. Bibliotecile şi ciberspaţiul îl vor pune la curent cu ceea ce se întîmplă în cultura ţării ţintă, înainte de a ajunge acolo. Istoria culturală o va aborda din perspectiva prezentului. Ca mediator, trebuie să facă, întîi, un media-tur. Va urmări revistele, dar nu va neglija televiziunea. În lipsa ofertei furnizorilor de cablu, va cerceta în amănunt siturile canalelor principale TV. SECUNDO: prima impresie. Prima impresie este cea care contează. Mediatorul va da un comunicat de presă privind începerea activităţii sale şi va reuni la o recepţie oficialităţi indispensabile, reprezentanţi din mediile locale (dintre aceia care se presupune că nu vor refuza), omologi de la alte centre culturale, rezidenţi români sau de origine română: funcţionari, profesori, traducători, artişti, studenţi. Îşi va prezenta programul şi se va prezenta ca persoană. Va adopta un ton lejer şi-i va hrăni bine. O formaţie de muzică de cameră va interpreta lucrări din ambele spaţii culturale, avînd grijă să fie comparabile ca valoar