Anii '80 Pentru numărul care va fi lansat în curînd al revistei Martor, editată de Muzeul Ţăranului Român, Irina Nicolau s-a gîndit la un "dicţionar tematic" al vieţii cotidiene din anii '80. Împreună cu cercetătorii de la muzeu şi cu voluntari a făcut o grilă de capitole şi de cuvinte-cheie; s-au făcut apoi interviuri, fişe de amintiri, liste de obiecte, termeni, situaţii, personaje specifice acelor ani. Ideea era că oamenii uită, că - deja - nu mai ştim (sau nu mai vrem să ştim) cum trăiam pe atunci. Noi înşine, vrînd nevrînd, a trebuit să ne amintim. A trebuit să ne amintim, să clasificăm, să ilustrăm masa de gesturi şi de tehnici mărunte prin care populaţia a îndurat un regim sufocant (şi s-a adaptat lui). Din temă nu puteau, evident, lipsi capitolele "Politicul" şi "Securitatea". Nu mai era vorba despre represiunea violentă din anii '50-'60: procese montate, încarcerări, deportări, asasinate. Era vorba despre presiunea banală, cotidiană a aparatului ideologic şi a Securităţii: senzaţia de supraveghere continuă, duplicitatea între discursul privat şi cel public, securiştii din fiecare instituţie cărora trebuia să le raportezi ce ai vorbit cu străinii şi, dacă se poate, cu colegii; cărţile de specialitate trecute la "secret", de serviciu ori de stat (Merişor Anghelescu, bibliotecară la Institutul de Istoria Artei îşi amintea de o amuţitoare "prevedere": bibliotecarul era obligat să supravegheze cititorul cu acces la atare cărţi ca nu cumva să parcurgă şi alte pagini decît cele pentru care obţinuse permisiune). Nu era pentru nimeni un secret ce urmărea instituţia comunistă a secretului şi a securităţii: nesiguranţa fie-cărui individ, încercarea de a-l face supus şi, dacă se poate, complice regimului. Pe ce se baza, în fond, opresiunea, atîta vreme şi de aproape toţi, acceptată? Simone Weil - care, alături de filozofie contemplativă, a făcut şi analiză a poli