Zilele trecute m-am uitat şi eu, ca multă altă lume, presupun, la Naşul II. Parcă nu e însă ca primul - dar nici lumea mafiotă pe care o descrie nu mai este aceeaşi, familia sacrosanctă se destramă, regula jocului se complică. Evocările despre copilăria şi tinereţea primului Corleone ne amintesc însă de timpurile bune de altădată. Privind imaginile acelea în care un mafiot prosper şi arogant se plimba prin cartierul său, strîngînd "taxele de protecţie" de la orice întreprindere mică şi foarte mică, am avut brusc un sentiment de déjà vu: în ce film am mai văzut eu oare scena asta? M-am dumirit însă rapid. Nu fusese într-un film, de demult, ci în dimineaţa zilei respective, cînd m-am dus să-mi iau ţigări de la colţ. Proprietarul buticului tocmai întindea cu un zîmbet larg pe buze două pungi mari ticsite cu delicatese unui individ sumbru, care le-a luat fără să clipească şi a dispărut în maşina sa de serviciu. E inspectorul sanitar - m-a lămurit patronul. Înainte venea la două-trei luni o dată. Acum vine aproape săptămînal. Dacă nu-i dau taxa, îmi trage o amendă de nu mă văd! Cînd am ieşit, am văzut maşina parcată la cîteva sute de metri mai încolo, în dreptul altui butic: funcţionarul statului încasa taxele de protecţie împotriva statului. În dreptul casei mele era o altă maşină făloasă: vecinul dădea o masă funcţionarului de la garda financiară şi familiei sale. Am răsuflat uşurat că nu am spirit de întreprinzător şi am intrat în casă. Aici i-am găsit pe fiu'meu şi pe prietena lui, veniţi în vizită. Din vorbă'n vorbă, am aflat că Monicăi tocmai îi fusese închis cabinetul stomatologic unde lucrează pentru că nu a vrut să plătească o amendă de 10 milioane pentru o infracţiune inexistentă. Şi ce o să faci acum? - m-am îngrijorat eu. Păi, s-a rezolvat deja - a oftat ea. S-a dus patronul, a plătit taxa şi a redeschis cabinetul . Sistemul este general şi funcţionează