Inspectiune… Productie a Societatii Romane de Televiziune, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor (2002). Regia: Cornel Mihalache. Imaginea: Sorin Popa. Interpreti: Dan Condurache (Anghelache), Radu Amzulescu, Daniel Popa si Marius Chivu (cei trei amici), Stefan Sileanu (inspectorul), Irina Duta (sora lui Anghelache), Gheorghe Simonca (Mitica) s.a.
Franzela exilului. Productie a Fundatiei pentru Arte Vizuale, cu colaborarea Centrului National al Cinematografiei (2003). Regia si imaginea: Alexandru Solomon. Vocea naratorului: Vlad Zamfirescu. Vocea lui Caragiale: Stefan Iordache.
Bilantul unui an festiv
„Anul Caragiale“ a ajuns la final. Inaugurat cu oarecare mobilizare din partea autoritatilor politice si culturale in ianuarie 2002, cind se implineau 150 de ani de la nasterea marelui dramaturg (in localitatea al carei nume l-a nemurit: Haimanale!), jubileul s-a prelungit formal, prilejuind cheltuirea – respectiv incasarea – unor sume probabil substantiale pentru montari dupa piesele sale, reeditari ale operelor, publicari de studii critice, instalari de statui si alte asemenea epocale „realizari“.
Cit de utile? Sa vedem: teatrul si proza lui Nenea Iancu oricum se retiparesc continuu si se vind bine, fara cheltuieli de la buget; piesele s-au jucat mereu si cu succes, alti dramaturgi ar avea nevoie de sprijin ministerial pentru ca textele lor sa fie luate in seama; exegeze cu adevarat importante nu s-au inregistrat la centenarul si jumatate; iar transferul lui Caragiale-cel-de-bronz dintr-un scuar de pe Strada Maria Rosetti tocmai pe peluza din fata Nationalului bucurestean, unde ambianta e nepotrivita, soclul e meschin s.a.m.d., a stirnit indignari si ironii de tot felul – cind nu si pe unele, si pe celelalte.
Prin urmare, in contul „Anului Caragiale“ nu prea mai ramin operatiuni iesite din comun
