Primul e o productie sub-mediocra, cu peregrinari dintr-o parte in alta a Asiei (Turcia-Coreea), din care nu ramai cu nimic, al doilea nu chiar asa catastrofal, dar sa nu va asteptati la nimic deosebit de la purtatorii fracului cu puteri magice - pretext pentru tot felul de aventuri si comicarii.
Filmul de aventuri e reprezentat si prin The Transporter/Curierul (2002), de Corey Yuen, scenarizat si produs de Luc Besson. Asta spune tot - filmul se integreaza perfect in seria B a productiilor din ultimii ani ale lui Besson, cu tusa asiatica bifata. Actiunea se petrece in Franta, dar mafia (parca) hong-kong-eza detine jumatate din intinderea filmului.
E o adevarata invazie de filme legate, intr-un fel sau altul, de spionaj - fara indoiala o coincidenta. Unul dintre ele e comedia Sunt spion/I Spy (2002), de Betty Thomas. Eddie Murphy si Owen Wilson o ridica putin peste nivelul filmului obisnuit de gen. Cu o vizita in Buda si Pesta, cateva poante bune si multe rasuflate.
Spionul mondial nr. 1 - James Bond revine, cu Die Another Day/Sa nu mori azi (2002), regizat de Lee Tamahori. Cea mai reusita parte e genericul de-nceput, pe muzica Madonnei. Si palatul de gheata din Islanda.
Daca partea intai de la Spy Kids avea oarecare umor, un ritm bine tinut in mana si destula fantezie pentru un film (mai ales) pentru copii, aventurile familiei Cortez din O alta joaca de-a spionii/Spy Kids 2 - The Island of Lost Dreams (2002), regizat tot de Robert Rodriguez, nu mai au nici un haz, marseaza prea mult pe aceleasi efecte si acelasi scenariu si nu e decat o copie fada a primei parti. Antonio Banderas nu se facea remarcat nici in precedentul (grosul cade pe copii si acolo, si aici), cu atat mai putin in aceasta a doua parte.
Inca o a doua parte - de data asta a seriei Harry Potter - e la fel de rasuflata ca si Spy Kids 2. Harry Potter si camera secret
