Alexandru GEORGE
In treacat, vazind, reflectind
Grupul Editorial Bibliotheca &Pandora M, Colectia „Eseu“, Tirgoviste, 2001,
208 p., f.p.
Alexandru George are deosebita amabilitate de a realiza si o recenzie a acestui volum, la sfirsitul paginilor sale, facindu-ma sa glosez undeva intr-un al treilea sertar; chiar marturiseste: „As fi totusi ipocrit daca as lasa sa se inteleaga ca prin scrisul meu nu am urmarit si efecte literare; nu am facut-o in paginile de critica si nici in eseuri, dar in seria acestor patru volume de proza greu de clasat, n-as mai sustine asta“. Aceasta prezentare a propriului volum este unul dintre efectele care ordoneaza cartea. Legindu-se de Simple intimplari in gind si spatii (1981), de Petreceri cu gindul si inductii sentimentale (1985) si de Capricii si treceri cu gindul prin spatii (1993), In treacat, vazind, reflectind aduna articole publicate de-a lungul a zece ani in Adevarul literar si artistic (cea mai mare parte) sau in Dilema; ele sint uneori incheiate de un post scriptum care subliniaza caracterul de critica personala, confesiva, genul memorialistic dominind discursul in interventii de felul O scrisoare de la Dinu Pillat, O scrisoare cu mai multe adrese, O amintire, Din deceniile de curind trecute ori Trecutul care vine. Dar recuzita intentiilor literare se desfasoara mai degraba in interioare pe care lingvistii le-ar numi conectori argumentativi, de tipul „din transmisiuni de familie stiu ca s…t“ sau, intr-un raspuns dat unui insistent care peremptoria cu un citat din Sf. Anselmus, printr-o replica dintr-„unul mai de sus, de la mai mare inaltime“ – pentru ca sa vorbeasca, intr-o alta imprejurare, despre „«amicii» mei de la Romania literara“. In al doilea rind, in aceasta carte a confesiunilor sint adunate si cronici ale unor carti de gen, de la Silviu Curticeanu (Marturia unei istorii traite)
