Hanna KRALL
Acolo nu mai exista nici un riu
Traducere de Radoslawa Janowska-Lascar si Ramona Leu, Editura Curtea Veche, Colectia „Biblos“, Bucuresti, 2002, 156 p., f.p.
S-au scris multe carti despre Holocaust, despre atrocitatile savirsite la jumatatea secolului trecut de catre o umanitate iesita din titini. Unele dintre ele au fost mari succese de piata si de critica si au obtinut premii importante. Mai toate insa s-au imprimat in memoria colectiva mai ales ca marturii de nezdruncinat despre schizofrenia si absurdul unui trist fragment de istorie.
Acolo nu mai exista nici un riu, volumul Hannei Krall publicat de curind la Editura Curtea Veche, este – in sensul amintit – nu doar fictiune, ci si un document autentic care trebuie acceptat ca atare. Interesul principal al autoarei, jurnalista de profesie (nascuta intre cele doua razboaie mondiale), rezida in decuparea unor destine exemplare prin derogarea de la norma si, apoi, transferarea lor in literatura. Explicitindu-si metoda inca de la inceputul primei povestiri – volumul este alcatuit din saisprezece texte autonome, fiecare dintre ele fragmentate in mici subcapitole – Hanna Krall pune accentul pe o intentionalitate realist-documentara, in ciuda instrumentarului textual similar cu al unor ilustri fictionari precum Borges. Amestec de gravitate sapientiala si limbaj jurnalistic, stilul scriitoarei poloneze nu seamana cu nimic din literatura noastra. Taios si preponderent denotativ, el produce un epic concentrat, a carui prima calitate este adevarul („La fiecare intilnire cu cititorii termin spunind: Povestiti-mi o intimplare. Adevarata... Importanta... A altuia sau a dumneavoastra...“) si nu stralucirile sau subtilitatile de suprafata. In marea fictiune a lumii, vietile individuale nu numai ca au sens in sine, dar contribuie ocult la un ezoteric sens general.
@N_P
