Georgeta HORODINCA
Stefan Banulescu sau ipotezele scrisului
Editura Du Style, Colectia „Sinteze“, Bucuresti, 2002, 304 p., f.p.
Prozatoarea, traducatoarea si criticul literar Georgeta Horodinca se intilnesc pe terenul unei monografii pe cit de minutioase in demersul analitic, pe atit de expresive: Stefan Banulescu sau ipotezele scrisului. Autoarea, care a tradus si a publicat in franceza doua volume de nuvele ale prozatorului, Quand les sangliers étaient doux (1996) si Yasmina (1998) – versiunea franceza a Cartii de la Metopolis urmind sa vada si ea lumina tiparului in curind –, marturiseste cu modestie intr-o Lamurire preliminara ca monografia de fata reprezinta in primul rind o „lectura de traducator“, infiripindu-se din notele si din reflectiile pe care textul alambicat al lui Stefan Banulescu i le-a impus traducatoarei. Discursul critic al Georgetei Horodinca, preocupat tot timpul de relevarea adecvata a unei intentio operis, isi datoreaza expresivitatea intelegerii in profunzime a textului – comprehensiune ce decurge din identificarea cvasiperfecta, erotica (in acceptiunea lui Susan Sontag) cu textul.
Necomplacindu-se nici o clipa in narcisism, in speculatii dincolo de text, discursul critic nu impune/propune discursul literar supus analizei ca pe un obiect si ca pe un pretext: dimpotriva, textul interpretat ramine intotdeauna in rangul de subiect, criticul respecta alteritatea textului si ii consolideaza prestigiul. Semn al modestiei si al fidelitatii critice, chiar titlurile diferitelor capitole si subcapitole sint sintagme/fraze desprinse din proza lui Stefan Banulescu. Ambitia Georgetei Horodinca este sa contureze clar si convingator profilul/stilul prozatorului despre care scrie.
De fapt, pentru autoarea monografiei, Stefan Banulescu este chiar tipul Prozatorului, pe care un capitol preliminar, Dicomesianu
