Am publicat Jurnalul nu ca sa fac parada de calitatile si viciile personalitatii mele, ci ca sa dau cititorului o carte expresiva literar. Nimic altceva nu conteaza. Ma-ntorc la intrebarea ta: nu am ratat Premiul pentru Cartea Anului, pentru ca nu am candidat la el. Din punctul asta de vedere, n-am ratat niciodata vreun premiu. Am fost nominalizat de un juriu care nu m-a intrebat daca vreau sau nu sa fiu nominalizat. Nu puteam spera anul acesta la un astfel de premiu, pentru ca volumul meu Orbitor II nu s-a constituit intr-un "moment", nu prea a avut cronici, nici macar negative. Stiam, in schimb, ca Omul recent a fost, dimpotriva, in centrul atentiei. Am fost convins ca voi merge la festivitate ca sa-l aplaud pe Horia-Roman Patapievici. L-am aplaudat pana la urma pe Gabriel Liiceanu, surpriza pe care juriul a stiut s-o fileze pana la capat. E un premiu credibil dat unei carti sincere si frumoase, demna de toata admiratia. Pana la urma, nu conteaza cati autori buni ar fi putut sa ia acest premiu (fiecare dintre cei nominalizati, dupa parerea mea), ci faptul ca l-a luat un autor pe care-l poti respecta.

Literatura romana n-are nici o cota afara

Cat de importante sunt premiile pentru scriitorul roman de astazi si in ce masura crezi ca ii influenteaza cariera? Dar activitatea lui jurnalistica?

Premiile literare sunt peste tot in lume surse de prestigiu si de castig financiar pentru scriitori. Multi admira sau detesta scriitorii. Putini se intreaba insa din ce traiesc ei, cum fac ei fata (mai ales in lumi sarace ca a noastra) vietii de zi cu zi. Un premiu literar poate fi, direct sau indirect, o solutie. Numai ca, dincolo de toata bucataria administrativa a sponsorilor si juriilor, exista un fel de viciu de fond al tuturor acestor distinctii: ele se dau, de obicei, cui deja le-a mai luat, cui are deja din plin si faima, si bani. E ca in parabola b