Seria anomaliilor in functionarea primei scene a tarii se imbogateste pe zi ce trece. Ca si cum numarul directorilor nu era suficient – e adevarat, sase nu puteau satisface orgoliile autoritare in continua crestere –, Teatrul National a mai numit inca unul, in persoana domnului Alex Mihai Stoenescu. La doar doua luni dupa ce a scris o cronica ultraelogioasa la spectacolul Crima pentru pamint (in ziarul National din 24 noiembrie), Alex Mihai Stoenescu ocupa, deci, functia de Director general adjunct. Din pacate, articolul in cauza e departe de a face o analiza profesionista a spectacolului, limitindu-se la un laudatio impresionist. Regizorul e excelent, dramatizarea inspirata, actorii toti magnifici, iar spectacolul de exceptie. Pentru a nu fi circotasi fara probe – asa cum semnatarul cronicii proclama ca sint toti cei care ar contesta, invidiosi desigur, succesul spectacolului –, citam din articolul cu pricina, care ne aduce la cunostinta ca Monica Davidescu este „o mare actrita, vedeta feminina plina de talent“, suspectata de „geniu ludic“, cu o forta ce sporeste misterul spectacolului. Ilinca Goia „atinge registrul comic intr-un fulg de la capatul aripii si urla in fata singelui ca la o iluzie reala“. Mai mult decit atit, „Sararu si Gonta comit o crima de talent“, si numai mediocritatea din noi ne face sa cirtim. In acest articol, Alex Mihai Stoenescu isi intareste cu deosebit talent pozitia de vechi prieten al Nationalului – si, cum bine stim ca prietenul la nevoie se cunoaste, iata-l acum proaspat Director general adjunct al marii prime scene…
Cea de-a doua anomalie il are ca protagonist pe regizorul Alexandru Tocilescu; acestuia i s-a decernat „Premiul Uchimura“, acordat in fiecare an de catre Institutul International de Teatru personalitatilor care promoveaza arta si cultura japoneza. Paradoxul este ca, putin inainte de acordarea acestui important