In Filiasi, sase frati traiesc de opt ani o poveste cutremuratoare. Batuti cu cruzime de un tata alcoolic, sub privirile neputincioase ale mamei, copiii sint terorizati, redusi la tacere si suferinta. Si nu este zi in care Stefan Bambalau - tatal - sa nu toarne pe git citeva sticle cu bautura, nu este zi in care micutii sa nu fie „corectati parinteste“ cu bita, cu toporul sau cu pumnul. Nimeni nu-i ajuta: mama lor e prea firava si inspaimintata, scoala nu are autoritatea legala. Politia s-a saturat de toata povestea si a inchis ochii. Directia Copilului i-a luat o zi. S-au intors tot acasa, unde calvarul a continuat...

Barbatul iesi in curte, impleticindu-se. Nu ne asteptam sa il gasim acasa. Ni se spusese ca e plecat si ca vom gasi numai mama si cei sase copii, care in ziua aceea nu se dusesera la scoala. Motivul?- acelasi: fusesera batuti crunt cu o seara inainte.

Asa, inalt si slab, leganindu-se pe picioare si duhnind a alcool, pare chiar vulnerabil. Dar privirea ii este rece ca otelul. Ne reculegem si ii spunem o poveste, cum ca am trecut mai intii pe la primarie si ne-au trimis la ei pentru ca sint printre cei mai saraci si poate ii ajutam. Barbatul ne priveste neincrezator, dar ne lasa sa intram in casa.

Copiii sint asezati pe marginea patului, aliniati. La aparitia tatalui isi indreapta tinuta si isi aseaza miinile la spate, ca la scoala. Ne cerceteaza pe sub gene, neindraznind sa ridice capul. „Ce faceti, copii?“. Nimeni nu raspunde. „Ziceti, mai, ce faceti, nu auzirati ce va intreba domnisoara?!“. Cei sase copii tresarira la unison si una dintre fetite se ridica in picioare inainte de a raspunde, tintindu-si ingrozita cu privirea tatal, de parca i-ar fi cerut ingaduinta. Cristina, cea mai mare dintre frati, incepu sa plinga. In tacere, fara sa ofteze, tremurind din toate madularele. O mingii pe fata si o intreb incet de ce plinge. Ii