Minunea i s-a aratat intr-o zi de vineri. Ningea cu fulgi mari si desi. Barbatul iesise sa sparga lemne pentru soba. Cind a ridicat toporul asupra butucului, a simtit ca il lasa genunchii. Prin stratul subtire de gheata depusa pe butuc a intrezarit silueta rastignita. A sters cu evlavie capatul lemnului si imaginea i s-a aratat atit de clara, incit a uitat pentru o clipa sa mai respire. Mintuitorul era rastignit pe cruce, cu capul plecat intr-o parte, cu aura deasupra fruntii. Iar in dreptul miinilor, lemnul era rosu ca singele. Toti oamenii din Stoborasti-Tufeni au venit in curtea lui Iancu si toti au fost de acord ca este vorba de o minune divina. Cel mai mirat a fost preotul. Pentru ca inainte cu citeva zile visase ca nevasta lui Iancu ii adusese o cruce neagra si ii ceruse sa se roage pentru familia ei.
De aproape o sãptãminã, in curtea lui Gheorghe Iancu din satul Stoborãºti, comuna Tufeni - Olt, are loc un adevãrat pelerinaj. Vestea despre minunea care i s-a arãtat intr-o bucatã de lemn s-a rãspindit repede ºi oamenii vin de departe sã vadã cu ochii lor, sã atingã silueta Mintuitorului ºi sã se inchine.
Totul s-a intimplat vinerea trecutã, cind bãrbatul s-a hotãrit sã taie lemnele aduse de la pãdure, sã le mãrunþeascã in „chituci“, cum se spune prin partea locului. A fost primul lemn pe care l-a ales din grãmadã. A scuipat in palme ºi a ridicat toporul desupra, pregãtindu-se sã loveascã. Dar parcã l-a oprit ceva ºi a simþit cum i se inmoaie genunchii. Prin zãpada depusã pe butuc i s-a pãrut cã vede „ceva“. A ºters repede capãtul butucului ºi ceea ce a fost doar o pãrere i s-a confirmat, lãsindu-l fãrã respiraþie. In secþiunea lemnului, imaginea lui Christos rãstignit era atit de clarã, incit nu mai incãpea nici o indoialã. „Se vãd picioarele incruciºate jos, la nivelul tãlpilor, cãmaºa pinã la genunchi, capul cum este aplecat intr-o parte, a
