- Cultural - nr. 25 / 6 Februarie, 2003 Autor a peste zece carti de poezie, interviuri, jurnale de calatorie, antologii, Nicolae Baciut revine in peisajul literaturii muresene cu o noua carte de poezie: Alb pe alb (Editura Tipomur, Targu-Mures, 2002, 76 p.), care ar putea fi prefatata de versurile: "Ma-mbrac in vineri si-n duminici,/ ma-mbrac in moarte si in viata,/ cobor din timp in anotimp/ si-ngrop schimbarile la fata./ /Si iar si iarasi m-as mai naste / in ziua zilelor de Paste" (Paste). Se pare ca din experientele lirice incercate, "sonurile" clasice il reprezinta cel mai substantial si convingator. Cautam obsedant noutatea in toate, dar de multe ori ceea ce pare nou, sau credem noi ca este nou, nu este sustinut de o autentica valoare. Asa ne aflam mereu intr-o lupta perpetua cu ce "a fost" si, in ultima instanta, cu noi insine. Volumele anterioare de versuri: Memoria zapezii (1989), Nostalgii interzise (1991), Casa de idoli (1996) stau toate sub semnul modernitatii, adica sub imperativul cautarii febrile a noului, cel putin in plan estetic. Poetul a ajuns la convingerea secreta ca poezia nu poate fi despartita de "melos", fara a fi pagubita, fara a nu pierde interesul nemarturisit al cititorului. Chiar si textele, care par total rupte de prozodia traditionala, au o cantabilitate difuza, discreta, care le sporeste farmecul: "Alb pe alb / viata pe viata,/ nimic n-a fost spus,/ totul se stie,/pe fata,/ fara trecut, fara azi - / o noapte abandonata/ ca o fiara / nevanata;/ nici o atingere / nu ajunge/ pana la sange,/ nici o lacrima/ nu-si ascunde marea./ / Eu si tu. /Altfel spus -/ Nu." (Alb pe alb) Nicolae Baciut scrie, prin excelenta, o poezie de meditatie, o poezie de factura intelectuala, care pretinde o anume "asteptare" pentru a fi receptata cu folos. Daca urmarim portretul sau de pe coperta din spate, realizat de Vasile Gheorghita, apare in fata