De trei ori l-am semănat Totdeauna s-a uscat. Frumoasă dar şi grea e limba română. Cunoşteam pe cineva care folosea des cuvîntul fortuit: am fost fortuit de împrejurări să fac asta sau asta. De aceea, simt nevoia să propun de la început o oarecare simplificare a termenilor soartă, noroc, şansă şi destin, din punctul meu de vedere. Eu cred că între soartă şi destin este o mare diferenţă de sens. Soarta, schimbătoare după cum cad sorţii, legată de noroc sau de şansă (de altfel şansă face parte din familia verbului latin cadere, a cădea) este tot ce poate fi mai întîmplător şi de aceea poate şi mai influenţabil. Destinul este materializarea unei voinţe divine, are rang de lege, aşadar este implacabil. Aşa i-a fost scris. Destinul nu se discută, dar el poate fi asumat în moduri diferite. Cu toate acestea, în vorbirea ţărănească românească aceşti termeni sînt adesea interşanjabili sau chiar sinonimi; pentru că ambele noţiuni sînt percepute în egală măsură în relaţie cu lumea cealaltă şi cu viaţa de apoi. Atît soarta cît şi destinul sînt reversibile dincolo de moarte. Un destin nefericit în viaţa lumească, dacă este trăit după rînduială, ca o încercare folositoare şi nu ca o nedreptate frustrantă, atrage după sine în lumea de dincolo o răsplată pe măsură. Dimpotrivă, o mare şansă, un cîştig nemeritat, obţinut fără un efort deosebit, va atrage după moarte o plată cu atît mai gravă cu cît este definitivă. În ultima vreme, românii au fost martorii unei campanii publicitare televizate, de mare anvergură şi intensitate, compusă cu imaginaţie şi umor. Indiferent de conţinutul spoturilor de o mare diversitate, îndemnul era Pregăteşte-te să fii bogat . Pe scurt, eram îndemnaţi să ne pregătim pentru un mare cîştig, hotărît în final prin tragere la sorţi. M-am tot gîndit dacă românul şi neamţul s-ar pregăti la fel. Desigur în primul rînd vor cumpăra marfa care i-ar putea f