Recent, expresiei "noroc porcesc" pare să-i corespundă o realitate care se poate vedea cu ochiul. Liga care luptă împotriva molestării şi tratamentului abuziv al porcilor a fost înfiinţată şi pe 7 hectare de pajişte de rai se veselesc fără teamă 136 de porci, îngrijiţi de un personal tandru şi priceput, care îi veghează duios. Cam de acest noroc ar fi putut beneficia şi cîştigătorul ultimei loterii naţionale dacă exista unul. Auzim adesea cuvîntul noroc în cele mai diferite situaţii. Cînd distanţa între posibilitatea de a cîştiga şi cîştig sau cînd cîştigul este foarte mare, putem adăuga norocului un epitet mai elegant, devenind "noroc chior". Ca şi cum norocul alege la întîmplare sau alege fără criterii aşa cum mai spunem că soarta este oarbă. Deşi natura ne face inegali - şi toţi acceptăm deocamdată acest lucru, vrînd-nevînd - omul caută să-şi îmbunătăţească soarta, iar unii fac totul ca să merite o anumită soartă. De aceea, omul nu este exclus total din jocul sorţii. Cei care-şi încearcă norocul la loterii au aproape o pasivitate totală. Doar cumpărarea unui bilet îi scoate din această pasivitate. Un gest simplu şi neobositor. Apoi, vine aşteptarea, care le arată dacă sînt sau nu cei care au primit favorul sorţii, dacă sînt aleşi de noroc, admiţînd că norocul are criterii misterioase. Dacă toată lumea ar cumpăra bilete de loterie, norocul ar duce la o altă inegalitate. Există o psihoză a încercării norocului. Cei care-şi joacă data naşterii, numele transformat în cifre, parcă doresc să ajute norocul să ajungă la ei, să le arate drumul, să-i vadă şi să-i aleagă din mulţimea candidaţilor la favoruri. Credinţa în noroc ţine de natura umană; omul a ştiut şi ştie că nu-şi stăpîneşte perfect destinul, că de soarta lui răspunde ceva mai presus de el. Norocul vieţii ţi-l poţi aprecia la finele vieţii, chemînd în minte aspiraţiile. La Fontaine mărturiseşte că "Aş