Ea mi l-a scos în cale pe Florizel. Aveam în ziua aia altele pe cap, căutam într-un teanc de surse nişte imagini (pentru un joc de hazarduri împerecheate în care am intrat împreună cu trei prieteni) şi am dat peste el, între filele numărului 37, din februarie 1908, al revistei Je sais tout. Părea un bibelou plat, cum şedea acolo, pe-o foaie de hîrtie roz ca pudra de obraz, cu mutra lui de înger vechi (cu bucle blonde + guler şi manşete din dantelă + pantofi cu funde), cu fiinţa lui muzicală strivită între pagini şi, dintr-o dată, căpătînd volum şi rotunjindu-se cînd aerul nou, de azi, l-a înfăşurat. S-o fi chemat revista Ştiu tot, însă ceva mi-a spus că ar mai fi cîteva lucruri de aflat, drept care m-am oprit din căutări, am desprins foaia dintre file şi am citit-o. Pe ea scria aşa: "Palatul Ateneului / Marţi 4 Noembrie 1903 / la 9 seara precis / Concertul / Celebrului violonist de 11 ani / Florizel von Reuter / Cu concursul D-lui / T. Fuchs / pianist". Apoi, o recomandare: "Micul Florizel e geniul cel mai extraordinar pe care l'am văzut", semnată de Eugène Ysaye. În continuare, se desfăşura "programa" concertului (printre piesele interpretate de Florizel figurînd Studiile în Sol bemol major şi Do minor de Chopin). Mai jos, "preţul locurilor: Loja I, 30 lei. Loja II, 25 lei. Stal I, 8 lei. Stal II, 5 lei. Stal III, 3 lei" şi o informaţie utilă: "Biletele se găsesc de vînzare numai la Agenţia teatrală a Magasinului de musică Jean Feder, telefon 1081". Pe dosul foii, cîteva extrase de presă: "Din articolul «Noul Mozart» publicat în The New York Sun, Feb. 5, 1903: Florizel von Reuter a stîrnit deja admiraţiunea Americei, unde a făcut în condiţiuni excepţionale un turneu de aproape 100 concerte, a Germaniei, a Londrei, a Elveţiei, a Suediei şi, în ultimul timp, a Vienei, unde a dat 5 concerte în faţa a săli pline şi unde succesul său a întrecut ori-ce aşteptare. Z