Ce zice Europa, cind nu i se atribuie vorbe
Haideti sa vedem azi care e pricina marii vrajbe regionale si sa stabilim ce vor copiii si ce zice Europa, cind nu i se atribuie vorbe. Ca nu e asa de greu. Europa are de ani intregi un program de redistribuire a fondurilor de la zonele sarace la cele bogate, celebrele ?fonduri structurale?. Acestea nu se distribuie direct saracilor sau statelor, functioneaza prin ?regiuni?. Regiunile sint stabilite statistic pe anumite criterii de omogenitate, si experienta, dupa multi ani, arata ca exista o anumita dimensiune care permite absorbtia mai buna a fondurilor. Programul exista si pentru tarile aplicante, ca fonduri de pre-aderare, dar e modest; a constat de fapt in credite pentru intreprinderile mici si mijlocii, care vin greu, rar si au multe conditii aferente. Ca sa obtina banii, guvernele din 1997-1999 au creat, la sfatul UE, opt regiuni ?de dezvoltare?, adica neadministrative, cu un sistem democratic, desi complicat, de a imparti fondurile, la care luau parte, intre altii, consiliile judetene, Camerele de comert etc. Prima transa de bani se distribuise dar inca nu venise cind, in anul 2000, guvernul Isarescu a trecut la recentralizarea intr-un minister a acestei structuri, iar guvernul Nastase a lichidat ce a mai ramas din ea, fondurile urmind sa fie distribuite complet de la nivel central. Acest lucru nu s-a facut contra Uniunii Europene si nu a fost un fenomen singular romanesc: in Tarile Baltice, fiecare din ele prea mica pentru a constitui o singura ?regiune? dupa criterii UE, se renuntase deja la diverse incercari fanteziste de reorganizare administrativa si se trecusera discret banii tot la guvern, pentru ca la Bruxelles se constatase ca pina in 2006, cind se incheie actualul buget, nu se puteau termina de cheltuit. Dupa 2006 insa, tarile nou intrate spera sa beneficieze de mai multi bani si in vederea
