N-am ştiut niciodată cu certitudine (mă refer la mine, nu la noi) dacă, în regimurile totalitare, crimele politice erau comandate "de sus" de tot ori numai sugerate sau dacă erau, pur şi simplu, opera subalternilor din al doilea eşalon. În literatură ori în filme, complicitatea dictatorilor apărea mereu ca neîndoielnică. În realitate, ea avea un uşor aer de ficţiune artistică.
Documente conţinute în dosarele de securitate ale foştilor directori ai postului de radio Europa liberă, comunicate de către dl Nestor Rateş într-un interviu acordat revistei 22 (21-27 ianuarie), îmi risipesc în bună măsură iluziile. Despre ce e vorba? Se ştie că trei dintre directorii postului, Noël Bernard, Radu Gorun (Mihai Cismărescu) şi Vlad Georgescu, au murit de cancer, în împrejurări considerate suspecte. Cîteva atentate, inclusiv cu bombe, contra altor redactori ori colaboratori permanenţi ai Europei libere, colete-capcană, ameninţări de tot felul şi, nu în ultimul rînd, coincidenţele de ordin medical din moartea celor trei au trezit bănuiala că mîna lungă a Securităţii lui Ceauşescu a ajuns pînă la München, Washington şi Paris. Nu existau dovezi, ce e drept. Pînă deunăzi cînd penultimul director al postului, dl Rateş, rămas, el, din fericire, în viaţă (poate şi pentru că mandatul său a acoperit îndeosebi perioada de după 1989), a avut acces prin CNSAS la 65 de dosare privitoare la Europa liberă. Deocamdată, spune d-sa. Aşa dar, mai sînt şi altele. Cîte oare? "Periate", după cum îşi dă seama dl Rateş. File întregi lipsesc şi nu oricare, ci exact acelea (nu zece, douăzeci, aproape trei sute!) care ar fi lămurit dispariţia, de exemplu, a lui Vlad Georgescu. Dosarul lui Gorun nu s-a găsit încă. În schimb, acela al lui Bernard e cît se poate de grăitor, deşi tot incomplet.
Iată: la 20 octombrie 1980, de la Ambasada României de la Bonn (nume de cod: Videle), pleacă o notă intitu