Resortul căutării se dovedeşte a fi, ca de atâtea ori, singurătatea cu nevoia omenească de comunicare la bord. Vă mulţumesc pentru albumul cu versuri lucrat în aşa fel ca să dea iluzia de carte tipărită. "În mic album se vede viaţa/ Trăită orb, reflex şi disperat". Mărturisire simplă ce se adăposteşte în timpanul unei stele cine ştie dacă nepăsătoare la propria ei izolare în spaţiu, şi cine ştie dacă pulsând de compasiune pentru călătorul niciodată pregătit pentru plecare. Verbele toate şi le adaptează instantaneu la trecut, şi nu se-ndură să spună dacă s-a mai copt glorios şi a mai curs, în via de pe deal, vinul, ca versul, "Un galben vin din somnul lin urma să curgă". (Macrei Ştefan, Bucureşti) * În prefaţa mai mult decât încurajatoare pe care v-o face la carte Paul Daian, există adevăr şi iluzie fermecătoare cât să se simtă fericit cu sine un debutant. Cartea este frumoasă, în aşa fel frumoasă cât să nu lase loc criticului să uneltească savant împotriva ei, cum lasă să se înţeleagă şi postfaţatorul. Pe când poetul, asistat cu iubire, riscă aproximând, în ecou, "Cea mai subtilă frumuseţe/ este Obsesia,/ este Ratarea/ Urâţenia desăvârşită/ este Împlinirea poemelor mele", adăugând în final un distih restitutiv, pe care nu-l mai trec aici, ca să las loc unei terţine de invidiat: "Copilul meu este o tigroaică/ ce alăptează întreaga mea teamă/ Delicat cu mâinile ţineam laptele". (Dragoş Niculescu, Bucureşti) * Să existe, oare, vreo legătură misterioară între versul prim din Psalmul lui Arghezi: "Tare sînt singur, Doamne, şi pieziş!" şi primul vers din Psalmul dvs. sărac în virgule, "Tare sânt singur Doamne şi părăsit"? Sau între puiul de înger arghezian din finalul psalmului său şi îngerii din finalul psalmului dvs.? Daţi-mi un semn că bănuiala mea, deşi întemeiată, nu-mi distruge încrederea în buna dvs. intenţie. (Ancuţa Derioi, Dragoslavele) * Despre împlinirea prin n