Un jurnal este (ar putea, ar trebui să fie) o formă de conservare a unei existenţe. Se spune îndeobşte că un om trăieşte atîta timp cît amintirea lui rămîne vie în minţile urmaşilor săi şi ale celor care l-au cunoscut. Dacă vieţile celor mai mulţi dintre oameni se încheie, astfel, o dată cu dispariţia propriilor copii sau nepoţi, cele ale autorilor de jurnale rămîn conservate, ca într-un bloc de gheaţă, în caietele şi/sau agendele care l-au însoţit în viaţă pe respectivul sau, în cazurile cele mai fericite, iau formă de cărţi tipărite, cu drept de şedere pe rafturi de bibliotecă. La modul ideal, un jurnal ar trebui să permită reconstituirea fidelă a existenţei de zi cu zi a autorului său (mediul în care a trăit, preocupările cotidiene, convingerile de tot felul, iubirile, prieteniile, animozităţile, disputele la care a participat în mod direct sau a fost martor etc). La fel ca la vinurile bune, valoarea jurnalelor creşte o dată cu vechimea lor pentru că pe măsură ce participanţii direcţi la evenimente dispar, ele devin preţioase mărturii asupra unor epoci căzute în uitare. Scrierea unui jurnal îi permite autorului său să se autocunoască şi să analizeze corectitudinea opţiunilor sale în momentele cruciale ale existenţei. Din punctul de vedere al cititorului exterior, valoarea unui jurnal este dată de fidelitatea reconstituirii unui climat cultural, social şi politic specific unei epoci anterioare existenţei sale, revelarea unor aspecte inedite, în măsură să nuanţeze chipurile unor mari personalităţi şi să dea o semnificaţie nouă, lipsită de echivoc, unor fapte controversate, calitatea artistică a stilului şi profunzimea judecăţilor.

Poate fi considerat jurnalul un gen literar? Philippe Lejeune, unul dintre specialiştii recunoscuţi în acest domeniu al " scriiturii sinelui" îl consideră, în cel mai fericit caz, un gen literar secundar. Chiar dacă, în timp, a prod