Daniel, Laura, Marinela, Alina, Ana-Maria si Cristina. Sase frati, sase copii frumosi. Si nefericiti, in ciuda faptului ca, spre deosebire de alti copii napastuiti, au o casa si doi parinti. Dar poate tocmai de aceea viata lor a devenit o drama demna de paginile unui ziar. Din cauza unui parinte - a tatalui - copilaria lor a trecut ca o parere, ca un film pe care poate l-au vazut intr-o zi la televizor. Si s-au trezit, cel mare doar la 15 ani, cel mic la cinci, ca au trait o viata de chinuri, de dureri. Si s-au simtit parasiti, neajutorati, singuri. Numai ca acum s-au trezit din visul cel urit si au realizat ca soarele copilariei lor inca straluceste...
A doua zi de libertate...
„De dimineata am mincat margarina cu piine si gem, si brinza topita si ceai... si la prinz, ciorba de cartofi si orez cu carne... si am dormit doar doi in pat...“, spune repede Ana-Maria, cu buzele minjite de frisca, in timp ce se lupta cu lingurita intr-o prajitura. Alaturi de farfuria plina, o jumatate de portocala si coaja de la o banana. La aceeasi masa, fratii Bambalau din Filiasi se indeletnicesc cu aceleasi preocupari importante: sa devoreze bunatatile primite in dar de la strainii care se pare ca ii iubesc atit de mult.
De cind au plecat de acasa, cei sase copii aproape ca nu mai pot face fata surprizelor. Intii, ca doamnele care i-au luat cu masina la Craiova s-au purtat cu ei asa cum n-o mai facuse cineva de multa vreme. I-au mingiiat, le-au vorbit frumos. I-au dus intr-un apartament mare, atit de mare si cu atitea camere ca era sa se rataceasca. Le-au dat sa manince - multa mincare, calda si buna, ca, dupa ce au terminat, au mai cerut o portie. Si apoi s-au jucat vreo ora la baie. Ce le-a mai placut! I-au trimis sa se spele si s-au dus toti sase. Cind au vazut ce e acolo, nu le-a venit sa creada. Apa curgea - daca trageai in sus de un miner argintiu -
