Moartea ultimului Solomonar- O poveste adevarata, petrecuta in lumea de fantasme a unui sat maramuresean - Pe ulitele satului trecea din cand in cand un om sprijinindu-se intr-o bata de alun si facandu-si de vorba cu toata lumea. Era batran, barbos, carunt, imbracat cu haine rele, de capatat si lega...

Moartea ultimului Solomonar- O poveste adevarata, petrecuta in lumea de fantasme a unui sat maramuresean - Pe ulitele satului trecea din cand in cand un om sprijinindu-se intr-o bata de alun si facandu-si de vorba cu toata lumea. Era batran, barbos, carunt, imbracat cu haine rele, de capatat si legat peste sumanul de lana cu o sfoara din canepa. Cioarecii ii erau mai intotdeauna gauriti in genunchi. In ciuda infatisarii (care spunea totul despre existenta sa), era numai un zambet. Ochii albastri ca peruzeaua - un albastru neintalnit la alti oameni - priveau in jur plini de inocenta si bunatate, parand foarte tineri, in contrast izbitor cu infatisarea intregului. Mergea incet sau foarte incet, facandu-si simtita prezenta prin glasul sonor si cald ce se auzea de la mare distanta. Oamenii ii raspundeau ori il intrebau cate ceva de placere, fiindca raspunsurile lui erau mai toate datile neasteptate si vorbele-i ramaneau de pomina, descretind toate fruntile. Acestui om i se zicea Ionu Morarului. Ion Nebunu". Prostul din Suseni.

La petit Toata lumea stia ca visul lui Ion este insuratoarea. Ca cel mai mult si mai mult il intereseaza fetele si ca in orice moment este gata sa plece la petit. Dar nu petea Ion pe oricine! Numa" fete frumoase si instarite si mai cu seama fete de omenie, din parinti asezati. Cu cate fete nu s-a insurat! Petea pe generatii si neamuri intregi. La Crasnic a petit-o pe Palaguta, pe fata Palagutii, pe nepoata, pe stranepoata si pe stra-stranepoata. Si tot asa la birau, la morar, la primul corator si la toate familiile de fru