Toti se tem de teste. Mai ales azi cand competenta este evaluata nu pentru a mobiliza omul, ci pentru a-i motiva cat de cat, de ce-l dai afara. Toti, atunci cand se aseaza in banci, devin elevi. Susotesc, se posteaza “strategic”, recurg la fituici, copiaza, arata ca stiu subiectul. Furtul caciulii e aproape oficializat. Examinatorii se fac ca nu vad (unii, contra cine stie ce foloase, divulga - unora - subiectele sau raspunsuri la test!), examinatii se fac ca nu se lasa vazuti, si toata lumea (mincioasa) e multumita. Se “trece clasa”, se constituie (pentru control) dosarele si viata merge inainte. Recunoscut ca recurg la teste de evaluare, cu intrebari banale gen cate litere are alfabetul graiului natal, date in maniera proprie (se poate copia!), dupa care comentez public mediocritatea si prostia unor primitori de solde, recent am bagat fiori in cadrele unei institutii de invatamant, dictand cateva intrebari : cum s-a numit poemul devenit text al Imnului National si reproduceti ultimul vers al strofei 11 conform cerintei R.G. 1 cap. II, art. 6, lit. c si anexei 2 din R.O.I.U. Forfota, discutii, cautari si... gata. (Mentionez ca un text cu marsul “Un rasunet” al lui Andrei Muresanu era afisat in acea camera de “supliciu”, dar, spanzurat prea sus, era inaccesibil vederii, fara scara!). I-am pus sa se iscaleasca, sa stiu a cui e “opera”, apoi le-am cerut sa lase ustensilele de scris jos si le-am citit raspunsurile corecte. Toti s-au repezit sa fure, sa corecteze, sa repare, sa completeze lucrarile, ignorand ordinul. In loc sa cer sa mi se predea lucrarile, le-am multumit pentru atentie si-am plecat, lasand in urma mea un hohot de ras si un ropot de aplauze. Si un punct ochit... lovit! Toti se tem de teste. Mai ales azi cand competenta este evaluata nu pentru a mobiliza omul, ci pentru a-i motiva cat de cat, de ce-l dai afara. Toti, atunci cand se aseaza in banci, devin