Margaret ATWOOD

Negociating with the Dead. A Writer on Writing

Cambridge University Press, 2002

Anticipam cu un alt prilej ceea ce intre timp a aparut pe piata literara ca ultima carte semnata Margaret Atwood si anume Negociating with the Dead. A Writer on Writing. Mentionam tot atunci, referindu-ma la cel mai recent roman publicat de scriitoarea canadiana, prolificitatea constanta de care da dovada in lumea literelor, insotita, adaug acum, si de diversitatea genurilor pe care ni le propune, de la poezie la proza scurta, de la roman la critica literara, eseu si, nu in ultimul rind, literatura pentru copii. La 63 de ani, Atwood are un palmares demn de invidiat, portofoliul ei literar numarind fix treizeci si opt (38) de volume publicate de-a lungul a aproape patruzeci de ani.

Iata, altfel spus, perfecta legitimare pentru abordarea in aceasta ultima creatie a unui subiect fascinant si anume ce inseamna sa fii scriitor, respectiv scriitoare, si consecintele asumarii acestei vocatii.

Nu putem sti daca Atwood ar fi scris aceasta carte si fara invitatia facuta de Universitatea Cambridge, in 2000, de a conferentia in cadrul anualelor Empson Lectures pe tema de mai sus. Insa, o data oportunitatea creata, doi ani mai tirziu aparea la editura aceleiasi universitati micul volum de 220 de pagini conceput intr-o maniera care combina proportional o eruditie implicita, laterala, daca o putem numi asa, cu tonul (frontal) mai mult decit accesibil, tipic de altfel autoarei.

Primele pagini ne conduc in culisele conceperii acestei carti, impulsul metanarativ al lui Atwood facindu-si simtita prezenta cind citim despre procesul scrierii unei carti care vorbeste despre scrierea cartilor. Dar nu neaparat speculatia postmoderna o preocupa pe Atwood aici, cit mai ales incercarea de a gasi un raspuns la trei intrebari fundamentale pe c