Din cel putin trei puncte de vedere.
Mai intai, din perspectiva dezbaterii organizate in Constituanta. Ideologia juridica dominanta era cea a vechii scoli a dreptului socialist. Naivitatea dezorganizata a partidelor istorice nu a avut nici o sansa in fata coeziunii juristilor Vechiului regim. Pe de alta parte, este cert ca in 1991 institutiile au fost fabricate dupa chipul unor persoane. Relatia dintre presedinte si premier este, de pilda, relatia dintre Iliescu si Roman. Asa cum o vedea primul.
In fine, Constitutia s-a alcatuit pe fondul unor dispute politice, care au avut consecinte politico-electorale foarte importante. Cu trei luni inainte de adoptarea textului final, Petre Roman era debarcat de Iliescu. La cateva luni dupa referendumul din 8 decembrie 1991, FSN se spargea. In toamna urmatoare, la alegeri, de la cele 66% ale FSN, dominatia stangii se distribuia intre cele 34 de procente ale FDSN si cele 12 ale PD.
Tema modificarii Constitutiei a aparut inainte de alte alegeri, cele din 2000. Apoi, dupa scrutin, PNL a impus-o ca o conditie a colaborarii cu PSD. Neonorarea promisiunii facute liberalilor a costat partidul lui Nastase un aliat parlamentar. PSD nu a renuntat insa la modificarea textului fundamental.
Organizarea procesului de revizuire a avut insa mult de suferit din pricina obsesiei pentru secret a actualei guvernari. PSD a decis ca dezbaterile sa nu fie publice. Partidele au acceptat sa negocieze in aceste conditii, sperand sa obtina in culise un acord care sa fie validat apoi de catre plenul Camerelor.
Un an si mai bine, partidele au discutat pentru a constata ca majoritatea de doua treimi este imposibil de atins in chestiuni esentiale. Un motiv este, de pilda, solicitarea UDMR de modificarea a articolului 1, care defineste statul român ca un stat national. In absenta unei gandiri politice clare, cele 62 de modifi
